Fiecare început de an vine la pachet cu multe planuri, promisiuni, obiective setate. Suntem gata să facem o schimbare și ne promitem că, de acum încolo, vom face lucrurile (mai) bine!

Așa că profit și eu de acest moment de entuziasm și vă invit la o provocare: de astăzi, fără țipete! 

Primul pas este să ne asumăm această promisiune, însă nu doar în sinea noastră, pentru că de multe ori nu este suficient.

Să ne luăm acest angajament în familie, în fața prietenilor și, dacă aveți curaj, și aici, în familia noastră virtuală, printr-un comentariu! În acest mod, vă va fi mai greu să dați înapoi! 🙂

Redactează acest angajament împreună cu familia ta și lipește-l acasă, undeva la vedere: ÎN ACEASTĂ CASĂ NU SE ȚIPĂ!

Sau, daca vrei să formulezi la afirmativ, poți încerca ceva de genul: ÎN ACEASTĂ CASĂ VORBIM NUMAI PE UN TON CALM ȘI RESPECTUOS!

Să fie o regulă generală pentru toți cei din casă, fără să nominalizăm pe cineva – mama, tata sau copiii. Toată lumea!

Dacă aveți copii mai mici, desenați, împreună, această nouă regulă (vă atașez capodopera copiilor mei, dar sunt sigură că puteți mult mai bine!) :))

Pasul doi constă în schimbarea perspectivei noastre, din ”trebuie, trebuie, trebuie”, liste peste liste cu ce ”trebuie făcut”, într-o abordare bazată pe conexiune, acolo unde nu mai contează doar to do list-ul, ci și nevoile interne ale membrilor familiei (inclusiv noi!) De ce anume avem noi nevoie înainte de a ne pune să facem toate lucrurile care ”trebuie”.

Abia după ce satisfacem aceste nevoi emoționale, putem trece la ”a face” lucrurile care ”trebuie”.

De exemplu, observăm, atunci când luăm copilul de la școală, că este morocănos și obosit. Știm că are teme și știm că trebuie să le facă până a doua zi, asta este clar. Dar să investigăm înainte care ar fi nevoia lui emoțională, ce și-ar dori să facă înainte de teme, astfel încât paharul lui emoțional să se umple și să poată aborda apoi chestiunea temelor fără nervi și comentarii.

Poate vrea să se deconecteze de școală și să se conecteze cu familia. Poate are nevoie de o plimbare în parc, înainte de a ajunge acasă. Poate vrea să se joace cu mama, să vorbească pe mess cu prietenii sau 10 minute pur și simplu să zacă pe canapea, fără să facă nimic. 

Acordă puțină atenție și acestui aspect, schimbă set-up-ul mental de la ”a face” la ”conectare” și urmărește schimbările apărute. O persoană este mult mai dispusă să facă ce trebuie să facă, dacă mai întâi are satisfăcute nevoile emoționale, se simte apreciată și iubită.

Va urma!