Să lovești copilul este una din acțiunile care ar trebui să nu existe în ”portofoliul” nostru de părinți. Nu loviți copilul! Niciodată!

Scuze de felul ”bătaia e ruptă din rai” sau ”și pe mine m-au mai atins în copilărie și nu am pățit nimic” nu justifică în nici un fel acțiunea ta. A lovi este baza agresivității și a puterii greșit înțelese. Așa îți rezolvi problemele cu adulții, lovindu-i? Dacă te enervează, îți pălmuiești colegii, șeful sau prietenii?! 

Dacă tu îl lovești, copilul tău va lovi la rândul lui. Nu pe tine, pentru că nu îndrăznește (cel puțin, nu încă).

Dar își va lovi colegii, prietenii, poate mai târziu partenerul de viață. 

Și toate acestea pentru că tu, lovindu-l, l-ai învățat că aceasta este modalitatea prin care poți avea control asupra celuilalt, prin care poți obține ascultarea celuilalt și prin care poți obține mult mai rapid ceea ce îți dorești.

Noi, părinții, profesorii și restul adulților din viața lor suntem persoanele la care ar trebui să găsească înțelegere, siguranță și o vorbă bună. 

Dacă noi, cei care îi iubim, îi tratăm în acest mod, ce pretenție să mai poată avea de la ceilalți?

Rolul tău, ca părinte, este să educi fără a face rău, a umili sau a provoca suferință!