Comunicare, comunicare, comunicare!

Auzim peste tot că aceasta este cheia oricărei relații de succes.

Dar ce înseamnă o bună comunicare cu adolescentul?

Respect. Ascultare. Atenție. Încredere. Răbdare. Empatie. Interes pentru nevoile celuilalt. Fără critică sau așteptări în conformitate cu propriile judecăți și păreri. Comunicare clară a așteptărilor. Acceptare. 

Simplu, nu? 🙂

Cele mai frecvente greșeli sunt reacțiile emoționale, acuzele, critica, proiectarea propriilor frustrări, neputințe sau temeri asupra celuilalt, dificultăți în a-l înțelege pe acesta, lipsa răbdării și pierderea calmului, precum și absența unui echilibru emoțional propriu.

Toate provoacă o atitudine defensivă a interlocutorului, iar acesta va bloca, automat, orice comunicare reală și nu își va mai putea deschide sufletul în fața partenerului de dialog – în acest caz, părintele.

O bună comunicare nu presupune ca adolescentul să asculte fără să miște tot ceea ce îi spun părinții, ci a putea să-și spună și el punctul de vedere, să poată împărtăși întâmplări, gânduri și emoții fără frica de a fi criticat și pedepsit. Să aibă încredere că acasă îi este cel mai bine și că nimeni, vreodată, nu îl va mai iubi la fel de mult și dezinteresat cum o faci tu. Necondiționat.

Evident, extrema cealaltă, a comunica agresiv sau prin jigniri, nu poată fi tolerată. Aceasta nu reprezintă libertate de exprimare, ci proastă creștere și lipsă de respect, care, dacă nu va fi sancționată de părinți, va fi sancționată, mai târziu, de societate.

Comunicarea cu adolescentul nu trebuie să fie un dialog al surzilor, un stres sau o corvoadă, ci o oportunitate minunată de a întări legătura cu acesta, de a intra în lumea lui și de a descoperi frumusețea și complexitatea acesteia. 

Sursa foto: Pixabay

Leave a Reply