Back to school! :)

Începe un nou an şcolar şi vreau să profit de ocazie pentru a vă ura, vouă şi copiilor voştri, o reintegrare cât mai uşoară în mediul şcolar!

Ştiu că mulţi dintre adolescenţi şi-au reîncărcat bateriile în vacanţă, însă aş vrea să vă povestesc un pic, preventiv, despre epuizarea copiilor noştri. 

Urmează, în viitorul apropiat, iar teste, proiecte, teze, diverse examene. Pe umerii elevilor apasă, chiar dacă poate ei par a nu conştientiza, stresul de a nu dezamăgi, goana după performanţe, teama de eşec. De multe ori, fără să ne dăm seama, punem o povară mare condiţionând iubirea şi aprecierea noastră de atingerea aşteptărilor pe care le avem de la ei.

Teama că nu vor reuşi să împlinească aceste aşteptări îi stresează, îi epuizează, este calea spre anxietate şi somatizarea acestor stări prin boli fizice. Pe unii chiar îi demotivează complet. Iar atunci când eşuează, mulţi simt că nu mai sunt iubiţi şi acceptaţi, că nu mai au nici o valoare.

De multe ori şi noi, părinţii, suntem stresaţi şi preocupaţi de probleme noastre, nu reuşim să gestionăm conflictul emoţional, iar de aici până la pierderea conectării cu adolescentul este doar un pas. Acesta ajunge să se izoleze şi mai mult, simţindu-se singur în această situaţie. Iar noi, persoanele care ar trebui să fie baza lor emoţională, plasa lor de siguranţă, devenim (şi noi) o sursă de stres pentru copiii noştri, deşi intenţiile noastre au fost mereu cele mai bune.

Între a avea nişte aşteptări pozitive, fireşti, şi a pune presiune pe umerii copilului, prin aceste aşteptări, linia este foarte fină. Pentru că adolescenţilor le pasă, deşi nu pare, de ceea ce cred părinţii, vor încerca să se conformeze acestor aşteptări. În sinea lor, s-a conturat deja credinţa “Sunt bun, important şi iubit doar dacă mama şi tata sunt mulţumiţi de mine!”.

Toţi părinţii sunt plini de intenţii bune, repet, însă atunci când ridicăm prea mult ștacheta în viaţa lor, efectul poate fi exact invers. Dacă ştacheta este prea sus, copilul simte că nu va putea “sări” peste, aşa că nici măcar nu mai încearcă. Sau, din contră, va încerca până la epuizare – pentru că, repet, ei chiar vor să ne mulţumească şi să ne facă pe plac.

Nimeni nu poate “sări” perfect de fiecare dată şi toţi mai şi ratăm la un moment dat. Iar eşecurile şi greşelile, aşa cum am mai spus, sunt oportunităţi de învăţare. 

În articolul următor, voi reveni cu sugestiile pe care le-am identificat şi care vă pot ajuta să-i susţineţi pe copii în perioadele şi situaţiile stresante.

Să avem, cu toţii, un an şcolar minunat! 🙂

Sursa foto: Pixabay

Leave a Reply